Din Antonesti, Via Valahia merge spre nord, pe malul Argesului, aproximativ 2 km, pentru ca mai apoi, sa traverseze Transfagarasanul si continand pe Valea Larga sa ajunga in Arefu.

Satul Aref are o vechime de peste 600 ani insa este atestat documentar din 1558 de catre voievodul Mircea Ciobanul care, prin act domnesc, confirma arefenilor stapinrea satului si hotarele acestuia ” pentru ca le este veche si dreapta ocina si dedina, din zilele raposatului Dan Voievod (1420- 1427) si Vlad Voievod Tepes, dar le-au cotropit satele Chelanii si Capatanenii, cu sila lui Radu din Golesti. ”

Arefu a fost intotdeauna satul unor țărani liberi, care au moştenit de la bătrânii lor dreptul de stăpânire asupra celor 16 munți din împrejurimi. Desi nu se cunoaste carui domnitor i se datoreaza aceasta proprietate, cei 16 munti aflati in proprietatea arefenilor sunt :  Buda, Capra, Ciocanul, Clăbucetul, Comarnicile, Jorzea, Lipitoarea, Mircea, Mușăteica, Năneasa, Orzănelele, Paltinul, Piscul Negru, Podul Giurgiului, Râiosul și Robița.

Dreptul de proprietate a fost recunoscut direct de domnitorii Țării Românești, iar istoria Arefului consemneaza nenumarate procese prin care mosnenii din Aref si-au aparat proprietatea.

Astfel,

In 1775 domnitorul Alexandru Ipsilante, judecandu-l pe unul din arendasii unui munte al Arefului, Iordache Căpitanul, il declara vinovat de lăcomie, viclenie, înșelăciune, necinste fata de arefeni, si il pedepseste cu bataia domneasca .

Intre 1834 – 1835, moșnenii arefeni se judeca in fata  Înaltului Divan cu boierul Constantin Filipescu, cumnat al domnitorului Caragea, pentru ca in anul 1879 arefenii sa se judece cu mostenitorii acestuia la Tribunalul Ilfov.

Mai multe istorii despre Arefu gasiti pe www.arefu.ro

Este de neconceput ca, turist fiind, sa nu admiri , vizitezi Casa Stephanescu, Cetatea Poenari, Valea lui Stan, Barajul Vidraru sau statuia lui Prometeu.