Mergand din Arefu spre vest, pe Via Valahia, dupa 10 km veti ajunge in com. Salatrucu pe Valea Topologului, descrisa de Alexandru Odobescu in 1860 ca fiind o”frumoasa vale a luminilor şerpuită pe Topolog, ocolită de mii de dealuri ce se-nalţă unul peste altul, acoperite cu holde şi cu păduri până în faţa munţilor cu zăpezi ce se pierdeau în nori ….”.

Arondat comunei Salatrucu este satul Valeni unde, ascuns intre paduri, se afla schitul Valeni .

Obiective

Schitul Valeni au o vechime impresionanta, fiind mentionate  pentru prima dată într-un document din 1536. De-a lungul veacurilor, la Schitul Valeni au fost construite 3 biserici.

Prima biserica, a fost construita la intemeierea schitului de catre familia boierilor  Grădineştenii in perioada 1691- 1692, mai preciz de catre Zaharia Grădişteanu.

La aproape 100 de ani de la infiintare, in perioada razboiului ruso turc din 1788 – 1793, Schitul Valeni a fost aproape distrus, asa ca episcopul Argesului – Iosif I – a mutat pe ultimii calugari ramasi la Manastirea Robaia iar la Schitul Valeni a adus calugarite de la diverse schituri desfiintate.

A doua biserica a fost ridicata in anii 1883-1884, s-a dărâmat la cutremurul din 1940.

A treia biserica, cea actuala a fost rezidita din temelie dupa cutremurul din 1940.

Chiliile de la Schitulul Valeni reprezintă un model autentic al arhitecturii tradiţionale ţărăneşti.

La Schitul Valeni exista o cladire ce era destinată atelierelor de ţesătorie, ale maicilor care, înainte, vieţuiau datorită ţesăturilor din bumbac şi ale covoarelor. Existau două tipuri de războaie, unul, mai mare, pentru covoarele olteneşti şi altul pentru ţesăturile din bumbac.

În prezent, măicuţele de la Văleni lucrează veşminte preoţeşti.

Aici, la Schitul Valeni, se află casa unde au locuit părinţii lui G. Topîrceanu şi unde acesta a stat în prima parte a vieţii.

George Topîrceanu s-a născut la 20 martie 1886, în Azilul „Elena Doamna” din Bucureşti, unde mama lui, Paraschiva, lucra ca ţesătoare de covoare. Această îndeletnicire a adus-o la Mănăstirea Văleni unde măicuţele de aici aveau ateliere de ţesătorie. George Topirceanu a urmat trei clase primare la Şuici .

Mama sa lucra la Mănăstirea Văleni ca ţesătoare de covoare. În clasa a III-a a compus primele versuri şi apoi a chemat un coleg de clasă în spatele şcolii unde i-a citit câteva strofe dintr-o poezie. Aceasta se încheia cu versurile: „Hai cu toţii, fraţi români/ Să dăm năvală-n păgâni”. Colegul căruia îi recitase George Topârceanu aceste versuri, îi spuse: „Ce-mi dai să nu te spun lu` domnu? (n.r. – domnul profesor)”. Reacţia poetului a fost promptă: „Două palme peste obraz”.

George Topirceanu este cunoscut ca si poet pentru Balade vesele si triste, dintre care cea mai cunoscuta, probabil, este Balada unui greier mic.

Continuand spre nord, pe Valea Topologului pe un drum forestier de 33 km, se poate ajunge pana la poalele Negoiului, considerat pentru mult timp, ca fiind cel mai inalt munte din Romania.