Cat de vechi este acest sat nu se poate spune cu siguranta, insa la 15 aprilie 1456 Vladislav al II-lea, voievod al Tarii Romanesti, emite in limba slavona, la Targoviste, actul prin care confirma lui Mogos  proprietatea asupra satelor :

„Corbii toti, pe Aghis in jos si Corbii – de – Piatra toti si ocina de la Micesti si cu vaduri de moara si jumatate din Malureni, pentru ca sunt vechi si drepte ocine, dedine ale lui Mogos (…)”

Numele localitatii dar si al manastirii unicat in Romania, provine, se pare, de la corbii care isi gaseau adapost pe stancile din zona sau de la calugarii care traiau aici, carora localnicii le spuneau „corbi” datorita vesmintelor pe care le purtau.

Localitatea Corbi este recunoscuta, in special, pentru mânăstirea Corbii de Piatră, manastire considerata ca avand cea mai veche pictură din Ţară Românească.

Majoritatea locuitorilor din Corbi provin din familiile de romani din Ardeal, mai précis din zona Jina Sibiu care au emigrat peste Carpati in cursul strapanii austriece asupra asupra Ardealului (1699 – 1867).

Motivele acestei emigrari au fost multiple, de la cele religioase, constrangerile ce au urmat „Unirii cu Biserica Romei”, nedreptatile decurgand din statutul de comunitate cu statut tolerat, frica de armata ( catanie), foamea , lipsa de pamant, etc.

Punctul maxim al emigrarii romanilor din Ardeal spre zona Argesului a fost in timpul imparatesei Maria Terezia (1740 – 1780 ) astfel ca incepand cu anul 1755 aproximativ 100 de familii de romani din Jina Sibiu , sosesc si se instaleaza in Corbi, fapt ce il determina pe istoricul roman Stefan Metes sa afirme ca satul Corbi este „cel mai de seamă sat de ungureni din jud. Muscel”.

Intr-un loc atat de vechi precum Corbii de Piatra sunt si multe legende care, probabil, contin un sambure de adevar.

Una din legende spune ca, in stanga Raului Doamnei, pe Plaiul de Mijloc, o zona din nordul satului,  s-ar afla ruinele castelului lui Voicu Corvin, fiul lui Serb si tatal legendarului Iancu Corvin de Hunedoara, cel care avea sa pastreze pentru totdeauna blazonul corbului, tranformandul intr-un semn al regilor. O cronica ungureasca, a lui Bonfini, dupa ce afirma ca Iancu Corvinul Valahul este unul dintre marii eroi ai crestinatatii, vorbeste despre locul nasterii sale, despre plaiul numit al oii, cea mai frumoasa vale din Valachia Transalpina, unde Corvinii isi aveau obarsia.