Contructia barajul Vidraru a inceput in anul 1965 si s-a finalizat intr-un timp record, de doar 5 ani, fiind inaugurat la 9 decembrie 1966 . Barajul este ancorat in interiorul muntilor Pleasa si Vidraru si este străbătut de 9 galerii orizontale.

Barajul are o înălțime de 166,60 metri, iar lungimea coronamentului este de 307 metri. Grosimea barajului la bază este de 25 metri, iar la coronament de 6 metri. A fost primul baraj în dublu arc construit în România.

Accesul spre corpul barajul Vidraru se face prin poduri in arc, aflate la cativa kilomentri mai jos. Pentru construcție au fost necesari 480.000 metri cubi de beton nearmat, impermeabil, si se spune ca peste 80 oameni si-au pierdut pentru constructia lui.

Pentru umplerea lacului Vidraru au fost captatate raurile Topolog, Valea lui Stan, Limpedea, Valsan si Raul Doamnei, fiind sapate peste 42 km de galerii subterante.

Lacul Vidraru , în condiții optime are o suprafață de 870 ha și 465 milioane mc de apă.

Si istoria in imagini https://www.facebook.com/restpunctart/videos/1846950255569130

Conform cartii Hidrocentrala si Barajul Vidraru 50, autori Paul Gheorghiescu si Alexandru Gheorghiescu, cifrele care releva efortul urias depus pentru realizarea acestei lucrari sunt urmatoarele :

Lucrari de studii si cercetari pe teren in vederea intocmirii proiectelor :
– 6500 m de foraje,
– 280 m de puturi de diametru mare,
– 1600 m de galerii de cercetare,

Lucari de organizare de santier :
– 14 colonii muncitoresti cu o capacitate de cazare la varf de 8500 de oameni,
– 12 cantine,
– 2 complexe comerciale – Corbeni si Capataneni,
– 40 km de drumuri locale pentru acces in zona lucrarilor,
– 5 km de drum definitiv modernizat – Capataneni – baraj,
– 6 km de drumuri provizorii de santier,
– 14 statii de compresoare de mare capacitate,
– 10 statii de betoane,
– 6 instalatii miniere de extractie,
– 15 ateliere de reparatii,
– o fabrica de betoane cu capacitate de 2000 mc/zi
– 3 balastiere, din care cea de la Rotunda cu o capacitate de 2000 mc/zi

Alimentarea cu energie a santierelor :
– 64 km de linie electrica de 110 KV – Pitesti – Capataneni,
– 97 km de linie aeriana si cablu de 15 kv,
– 28 statii de transformare.

Principalele categorii de lucrari realizate :
– 1.400.000 mc excavatii de stanca si pamant, din care 820.000 mc in subteran,
– 42 km de galerii subterane,
– 7 puturi de acces,
– 3 caverne de centrala din care cea a centralei Vidraru cu un volum de 65.000 mc,
– 4 case de vane subterane,
– 1.040.000 mc beton turnat din care 570.000 mc in subteran si 470.000 mc in corpul barajului,
– 135.000 tone ciment consumat ( echivalentul unui tren de 109 km lungime, cu vagoane de 10 t )
– 6300 tone echipamente mecanice montate,
– 11.000 mp de blindaje protejate prin aluminizare si bituminizare,
– 120 km cabluri electrice montate, din care 1,2 km de cablu de 220 kv,
– 12 km cabluri de 10,5 ( 15 kv )

Si un ultim amanunt, mai putin cunoscut, deloc intamplator este faptul ca Cetatea Poenari se afla la aceiasi inaltime cu coronamentul barajului Vidraru, cele 2 constructii integrandu-se perfect in peisajul oferit de Cheile Argesului.

“Din foc iau nastere toate artele si meseriile, fiind o comoara fara prêt.”  scrie Eschil in “Prometeu Inlantuit”.

 Prometeu este titanul ce a furat focul de la Zeus si l-a daruit  oamenilor pentru a se incalzi si a-si lumina casele si astfel   Prometeu, cel care aduce focul, devine simbol al electricitatii.

 Statuia lui Prometeu de la Vidraru este amplasata pe platforma mal stang, la peste 20 de metri deasupra coronamentului si are 10 m inaltime, fiind realizata din otel inoxidabil de sculptorul Constantin Popovici. Statuia a fost realizata in  anul 1971, dupa finalizarea barajului si hidrocentralei de la Vidraru.

In Romania doar la barajul Vidraru s-a proiectat si realizat un monument artistic de mare anvergura. Pentru amplasarea statuii lui Prometeu un munte a fost taiat si s-a realizat o scara speciala, in jurul unui pilon, toate avand un singur scop  : oamenii sa viziteze aceste obiective, sa admire peisajul dar si pentru a compara, eventual murmurand : iara noi, noi, epigonii?…